Acasă > Eveniment, Lic. Energetic Nr.1, Liceu > Îndrăzneala metaforei. Brâncuşi rebelul

Îndrăzneala metaforei. Brâncuşi rebelul


Îndrăzneala metaforei. Brâncuşi rebelul
• Joi, 27 mai 2010, ora 13.00 • Laboratorul de Chimie-Biologie • Coordonatori: Elena Ciobanu, Daniel Murăriţa.

B R Â N C U Ş I
sau despre nemurirea de a fi tu însuţi

Profet în ţara ta nu ai să fii niciodată, spune o vorbă. Oricât de mult am jalona prin vorbe de duh meşteşugit formulate, ne va întări consideraţiile realitatea uitării care, cu nebăgare de seamă, va să se aştearnă…

O operă, într-adevăr valoroasă, indiferent de natura ei, reuşeşte să sfideze timpul, să-şi poarte numele peste vremuri. În patria lui Brâncuşi pare derizoriu a vorbi din nou despre valoarea şi simbolistica operei sale, în măsura în care, în mod paradoxal, pentru majoritatea dintre noi existenţa operelor brâncuşiene, atât de aproape, ne-a făcut să le uităm. Şi totuşi, de ce am avea nevoie să nu uităm? Pentru că viaţa noastră neatinsă de aripa esteticului şi a spiritualului ar deveni iremediabil cenuşie, pentru că a-l uita pe Brâncuşi devine sinonim adesea cu a uita să ridicăm privirea spre cer, am putea risca un răspuns…

Coborând din sferele ideatice, observăm că, probabil, cei mai mulţi dintre noi au început să viseze şi să iubească pe aleile Parcului „Constantin Brâncuşi”, trecând cu sfială şi emoţie pe sub Poarta Sărutului, poarta ce pare a deschide orizonturile luminii pecetluite delicat în iubire. Totul dezvăluindu-se sub semnul moştenirii, al drumului şi al tainei. Masa risipindu-se în tăcerile cercului, aleea scaunelor ce prelungeşte resemnată smerenia/aşteptarea, poarta ca o inimă mereu deschisă, coloana ce scrutează nesfârşirea dumnezeiască… Totul ca un semn şi o aducere aminte. Pentru că Brâncuşi nu a plecat din ţară ca să uite de sine, ci ca să îşi poată aminti mai abitir contururile identităţii, nesfârşitele punţi ale dorului. În fond, el nu a plecat. Dar, mai presus de toate aceste creaţii ce au radicalizat viziunea artistică, Brâncuşi a făcut din tăcerile pietrei, bătăi de inimă.

Haideţi să facem şi noi un exerciţiu de regăsire prin intermediul formelor mult esenţializate ale operei brâncuşiene. Nu răneşte, cel mult sensibilizează. Marinela Pîrvulescu & Daniel Murăriţa

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s