Prima pagină > Eveniment > Obiceiuri din satele româneşti, de Paste

Obiceiuri din satele româneşti, de Paste

Paştele este una dintre cele mai importante sărbători din an pentru credincioşii ortodocşi. Dincolo de latura religioasă şi tradiţionalele ouă roşii, pască şi miel, obiceiurile pascale capătă semnificaţii diferite în funcţie de fiecare regiune geografică în parte.

Creştinii ortodocşi celebrează de aproape 2.000 de ani, evenimentul care a deschis o nouă epocă în viaţa creştină a omenirii, Învierea lui Iisus Hristos. Tradiţiile şi obiceiurile legate de această sărbătoare au fost transmise din generaţie în generaţie, unele au suferit modificări, iar altele s-au adaptat societăţii consumeriste din zilele noastre.

Etnologul Ciprian Voicilă a explicat pentru REALITATEA.NET că „strămoşii noştri ştiau să trăiască mult mai complex evenimentele importante ale vieţii, iar orizontul lor de semnificaţii era mult mai larg decât al nostru„. Citându-l pe fondatorul etologie, Konrad Lorenz, acesta a completat că „prin tradiţie moştenim de la predecesorii noştri acel set de comportamente care ne ajută să dăm răspunsuri la provocările existenţiale”.

„Ţăranul a îmbogăţit importanţa sărbătorii Paştelui. Iniţial au existat două categorii de ouă. Celor roşii cărora li se spunea merişoare, iar a doua categorie erau cele încondeiate, care mai erau numite chinuite sau muncite, pentru că solicita o muncă suplimetară înroşirii lor. De asemenea, se făceau ouă încondeiate pentru cei care au trecut pe lumea cealaltă, ca să simtă şi ei venirea Paştelui”, a completat etnologul.

În Bucovina, în noaptea de Paşte, există obiceiul aprinderii „focurilor de veghe”. Localnicii se adună în jurul unor focuri puternice şi povestesc întamplari din viaţa lui Iisus Hristos, iar băieţii sar pe deasupra flăcărilor, pentru a îndeparta duhurile rele.

Tot în Bucovina, se obişnuieşte ca în noaptea de Înviere, fetele să urce în clopotniţa bisericii şi să spele limba clopotului cu „apa neîncepută”, adică apa scosă din fântână pe lângă care nu s-a vorbit până când aceasta este folosită la spălatul clopotului. Apoi, în zorii zilei de Paşte, fetele se spală cu această apă ca să fie frumoase şi atrăgătoare tot anul.

În Transilvania, a doua zi de Paşte, tinerele fete sunt stropite cu parfum de către bărbaţii îmbrăcaţi în haine tradiţionale. Acestea, la rândul lor, le oferă de băut şi mici daruri. Se spune că acele fete vor avea noroc tot anul, iar bărbaţii care uita de acest obicei, vor fi urmăriţi de ghinion. Mai demult, obiceiul era ca fetele să fie stropite cu apă de fântână.

În ţara Moţilor, în noaptea de Paşte, toaca de la biserică este dusă în cimitir, unde trebuie să fie păzită de către feciorii din sat. Dacă nu reuşesc să o păstreze în siguranţă şi este furată, paznicii care au dat greş vor oferi, a doua zi, o masă bogată. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, vor fi gazdele ospăţului.

În Banat, în dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apă proaspătă de la fântâna în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde. Masa tradiţională se serveşte doar după ce bucatele au fost tămâiate.

Tot în Banat, dar şi în Muntenia, există obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere. Lumânarea respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit. Cine urmează datina, se spune că va avea noroc în viaţa personală.

În regiunea Sibiu-lui, există obiceiul ca de Paşte să fie împodobit un pom de dimensiuni reduse, asemănător cu cel de Crăciun. Doar că, de data aceasta, în locul globurilor se agaţă ouă vopsite, golite de conţinut. Pomul poate fi aşezat într-o vază şi păstrat ca şi podoabă a casei.

În Maramureş, tradiţia spune ca în prima zi de Paşte, este bine ca prima persoană care intră în casă să fie un bărbat. Altfel, va fi discordie în casa în acel an. Dimineaţa devreme, copiii merg la prieteni şi la vecini ca să anunţe Învierea Domnului, iar gazda îi întâmpină cu ouă încondeiate.

În nordul Sucevei se pregătesc diferite dulciuri speciale cum ar fi „babele”, simbolul vieţii cumpătate. Prăjitura este făcută din nucă, rahat şi stafide, asemenea cozonacului, doar că această compoziţie se toarnă în forme speciale.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s